Motto: “Ti-tu-les-cu! Cele patru silabe ale numelui sau sonor au umplut istoria diplomatica de dupa razboi.” (Raymond Cartier – ziarist francez, 1939, NA. este vorba de primul Razboi Mondial)

Punct si de la capat. Indiferent de cat cacat se mananca pe aceasta tema, vom reveni cat de curand si asupra acestui aspect, scoaterea in afara legii prin hotarare de guvern a partidului Garda de Fier, aripa politica a Miscarii Legionare a fost un grav derapaj de la principiile statului de drept si un atentat grav la adresa democratiei. Si asta trebuiau s-o stie chiar si sculati din somn cei responsabili, in principal Titulescu si Duca. Democratia nu se intareste prin terorism de stat. Terorismul de stat nu poate genera decat terorism, ceea ce s-a si intamplat, si toate acestea au afectat stabilitatea statului de drept si credibilitatea in institutiile sale. A fost o formidabila lovitura data democratiei. Demn de mentionat este darzenia comandantilor legionari care desi au fost torturati in chip inimaginabil, au refuzat sa declare ceea ce ar fi vrut sa afle Titulescu si Duca de la ei, prin tortionarii Sigurantei si Politiei, si anume ca Garda de Fier ar fi fost finantata de catre Germania nazista. Ei bine, chiar si daca ar fi fost asa, existau metode legale pentru a interzice acest lucru. Din pacate pentru cei ce inca mai mananca cacat pe aceasta tema, desecretizarea arhivelor germane a aratat in mod clar ca pana in 1938 Germania nu a fost catusi de putin interesata de Garda de Fier, cu toata influenta considerabila a acesteia in randul populatiei. Finantari masive a primit insa partidul de buzunar al lui Octavian Goga, mai ales dupa aducerea lui la putere, urmata de emiterea de legi antisemite, inca un lucru trecut sub tacere de catre falsificatorii de istorie. Nici dupa 1938 Germania nu a fost prea interesata de Miscarea Legionara, considerand-o ca pe o miscare mai mult mistica. Interesul Germaniei s-a desteptat abia dupa actul de inalta tradare de la 23 august 1944, cand a sprijinit un guvern in exil format cu participarea unor capetenii legionare. Deci lucrurile sunt clare. Exista acte, documente, referate, se gasesc si se pot consulta cu usurinta chiar si pe net. Si totusi, o gramada de geambasi de istorie, dar si masturbatori ai condeiului, labe triste cu voie sau fara de voie, inca mai mananca cacat cu jumatate de gura sau cu gura plina vorbind numai despre replica data de legionari, facand tabula rasa peste agresiunea terorista comisa de institutiile statului si violarea celor mai elementare principii ale statului de drept: arestarea a mii de persoane fara mandat legal, retinerea drept ostatici a membrilor familiilor acestora, schingiuiri, torturi si omoruri, violari si devastari de domicilii si sedii de partid. Asta era democratia romaneasca promovata de “genialul diplomat”. Iar I.G. Duca a fost doar instrumentul. Cel putin el si-a asumat aceasta raspundere, citez din jurnalul lui Victor Iamandi care isi aminteste ca Duca i-ar fi spus in acea nenorocita zi de 9 decembrie 1933: “daca adeptii Garzii de Fier sunt in adevar capabili sa comita, asa precum se spune, un act de teroare, sa-l comita impotriva mea, sa ma impuste pe mine.” Suna ca intr-o tragedie antica, dar din pacate, exact asa avea sa se intample cateva zile mai tarziu. Sigur ca din acest punct de vedere I.Gh. Duca poarta raspunderea principala pentru toate excesele din acea noapte de 9-10 decembrie 1933, dar si de dinainte si dupa. Sa dam din nou cuvantul lui Constantin Argetoianu, citez:

Din toata cearta asta ramane cert ca Titulescu este autorul moral al dizolvarii Garzii de Fier. In seama Partidului Liberal, daca nu si a lui Duca, ramane modul cum a fost executata masura si toate brutalitatile comise cu acest prilej. Pe acestea le-a platit cu viata Duca, caci ceea ce a exasperat pe gardisti n-a fost dizolvarea (pe care o mai facuse si Mihalache), ci bataile, arestarile, schingiuirile si omorurile Politiei. (Constantin Argetoianu, Insemnari zilnice)

In mod cert, au fost si altele care au exasperat Garda de Fier. Bunaoara, conform estimarilor, Garda de Fier ar fi obtinut un numar de voturi care ar fi plasat-o ca al treilea partid politic al tarii, dupa PNL si PNŢ, chestie iar trecuta sub tacere de catre marii calpuzani ai istoriei. Sigur, se afirma ca trebuie protejata memoria “marelui diplomat”, la fel si a lui Duca, acesta din urma fiind evaluat politic prin prisma mortii sale violente. Ei bine, toate acestea nu pot face decat rau, pentru ca odata si odata adevarul tot iese la iveala. Asa cum am vazut pana acum, daca Duca si-a asumat raspunderea, inclusiv cu pretul vietii, pentru hotararile guvernului ce l-a condus, patru ani mai tarziu Titulescu, mazilit din postul de Ministru de Externe, nu neaparat datorita unei politici nefaste si lamentabile, cu consecintele stiute, prabusirea Romaniei Mari, politica ce va fi continuata si de succesorul sau, ci datorita unor declaratii complet alaturea cu drumul care au iritat cancelariile occidentale, vom reveni si asupra acestor declaratii iresponsabile, deci patru ani mai tarziu, Titulescu, dornic sa revina in politica, incearca intr-un mod mai mult decat penibil sa se impace cu Garda de Fier in vazul intregii tari uluite de aceasta abominabila lipsa de caracter, aruncand intreaga raspundere a dizolvarii abuzive a Garzii de Fier pe umerii raposatului I.Gh. Duca. (va urma)